MISA facut greata!

Recordibus apulensis puerilus est! Gregorian Bivolaru nu doarme! Spirala s-a facut cerc instelat!
La cateva zile dupa ce s-a constatat primul caz de gripa porcina in Romania, albaiulienii comit gesturi sinucigase. Daca virusul isi facea prezenta prin zona aia golita de inspiratie si trecea din expectoratie in respiratie prin tot cercul ala aproximativ dar schizofrenoid?!
Ce record de toata jena! 9.578 de oameni ce se presupune ca detin simtire, minte si corazon redusi la stadiul de marionete! Imbratisarea cetatii my ass! Aia stateau ca niste ovi-caprine dezorientate, aratau a sir in devalmasie. Care erau valorile comune, principiile, gandurile, faptele care au catalizat acea imbratisare?! Pai daca se aduna peluza Barcelonei spulbera recordul asta infantil! Si acolo putem vorbi si de un ideal comun, de ceva care sa genereze o imbratisare in adevaratul sens al cuvantului: microbul! O imbratisare presupune anumite motivatii care sa o provoace, e un efect care porneste de la o cauza cu profil ferice. Tot privirile alea tampe, dezorientate, fade se vedeau la tot pasul. 90% din oamenii aia nu erau in clar de ce se afla acolo si erau acolo pentru ca nu sunt capabili sa fie in alta parte, desi si-ar dori-o. Si lasati-ma cu ideea asta elucubranta ca prostimea aia dorea sa imbratiseze cetatea si valorile ei, ca mi se face rau! Nu e vorba decat de reclama mascata pentru intreprinderea alora cu traseul fortificatiilor, ca sa il poata reinvesti pe Irinel Columbeanu cavaler templier!
Pe moment, un gand criminal m-a strafulgerat: mi-as fi dorit ca cetatea sa se transforme intr-un vagin imens, cu dinti de crocodil in dreptul santurilor, si sa ii/ne inghita hulpav pe toti, imbratisatii sau astia gura-casca (am vazut eu intr-un film japonez chestia asta, nici macar nu sunt un bolnav original!). Dupa aia mi-am dat seama ca de fapt cei care realizau lantul erau de fapt intr-o proportie covarsitoare elevi nevinovati adusi impotriva vointei lor acolo sau, in tot cazul, nu din propria lor initiativa. Dupa aia m-a apucat repulsia de mine insumi, ca nu am stat sa rup lantul cand trecea ala cu omologarea. Sa ma fi aruncat cu bicicleta in multimea sirului, sa imi iau capace dupa aceea dar recordul sa nu se omologheze! Dar mi-a fost frica. Sunt un las!
Dupa aia am aflat cine e creierul si sistemul nervos al operatiunii, ubicuu marilor lucrari de pe plaiuri regionale, cel ce este si ne transcende pe toti: nimeni alt decat Mihai Coser, omul-curcubeu, gigantul plenitudinilor si certitudinilor, vectorul lucid al perfectiunii, sampanizant, literaturizabil, stihial, Cel ce ne grupeaza, galvanizatorul, geniul descins cot la cot cu multimea recunoscatoare, Omul ce supraveghea faraonic buna intrupare a imbratisarii, cu mintea-i caroiata de revelatii si flash-uri, rafinat, voluptos, cu constiinta proximitatii calamitatii ce va sa ne cuprinda in cazul ca El pleaca in Canada sa pastoreasca si pe acolo, improscand cu inteligenta Sa lirico-tehnocrata la tot pasul, informal si filosofic, chintesiantializand, desfacandu-Si in fasii si refacandu-Si in conglomerate expresivitatea estetica (si dandu-ne peste nas la fiecare grimasa noua, clevetitorilor austeri la minte si la trup, ce frizam patologicul cu agonia criticii noastre aberante si malefice, regurgitata in puseuri anarhiste si vituperative), adulmecand noi aglutinari de topos, ierarhizandu-ne prioritatile noastre de ignoranti, bulversand si emotionand constiinte, imbelsugandu-i pe toti cu propriul lui Eu. Atunci m-am intrebat: in definitiv, ce este sublimul? Si mi-am dat seama ca tocmai am avut revelatia Lui. Si am conchis: cautarile mele de cai verzi pe pereti roz au luat sfarsit. In cel mai mov mod cu putinta. Sunt bizon si sunt negru.

Updatare

Ce s-a mai intamplat in ultima vreme prin scumpa noastra urbisoara si prin pestritele medii academice in care ne invartim dar nu respiram? Nu de alta, da' uneori miroase. Acut. Sau statut.
Deci l-au prins pe "Partenie". Un lucru bun. Da sa il prinda de tot! Oricum, socheaza numele de cod. E unic in prostia lui. Urmeaza "Avram". Adica asa speram.